Să mă opresc din citit? Nu cumva m-au băgat cu forţa în generaţia facebook?

Cat, cum si ce mai citim astazi, indiferent de generatia din care facem parte? Doamne, nu cumva fac si eu parte din genratia facebook, o generatie cuprinsa intre 12-13 ani si pana la vreo 80-81 de ani? Postarea unui lui Damian m-a provocat la cateva raspunsuri, discutia sa pornind de la cautarea raspunsului la intrebari privind daca romanul (literatura in sine) mai poate fi prieten si pentru generatia care sta cu nasul in tablete. Ma rog, ceva pe aproape, dar esential era echilibrul pe care trebuie sa-l avem in toate.

In urma cu mai multi ani, citeam revistele culturale cumparate de la chiosc, strangand baloti intregi de hartie. Mai am si acum reviste din urma cu 20-30 de ani. Dupa alti cativa ani le citeam la biblioteca, fie la universitate, fie la cea judeteana. Mai rar imprumutam de la prieteni. In redactiile prin care am trecut imi permiteam luxul ca pe banii patronului sa mai bag si un abonament la cate o revista culturala, cand inca nu era totul pe net. Acum le citesc online, le ,,frunzaresc,, de oriunde, in parc, asteptand in statie sau pur si simplu din mers. Am avantajul ca pot reveni oricand asupra textelor din arhiva, continutul nu este limitat la un numar de pagini sau de imagini, nici nu se depune praful…

Cu cartile sunt conservator. Citesc rar o carte pe tableta si nici nu mi-am cumparat ebook. Nu mi-a placut. Ador sa am in preajma 3-4 carti pe care le citesc in paralel, cateva zeci de pagini zilnic, din fiecare. Erau perioade cand sufeream ca nu pot citi asa cum iti este dor de un prieten. Acum am ajuns sa scriu direct pe telefon si cateodata cand fac asta imi aduce aminte de chioscurile de tabla din centrul Craiovei, chiar pe locul in care acum este construit blocul Digi24, dadeam cativa lei pentru ca in birourile de ,,copiat acte,,, dactilografele descifrau textele pe care le trimiteam la ,,posta redactiei,,. Damian are dreptate cand vorbeste de viteza. Acum pot citi online o carte despre care altadata aflat ca a aparut si o gaseam abia dupa cativa ani. Si ai un spatiu de scris in care risti sa plictisesti cu atatea amintiri...